Cum am devenit antreprenor

by graileanu on June 15, 2011

Am meditat asupra trecutului meu antreprenorial si am hotarat sa scriu acest articol.

Pe la 8 ani toata familia mea locuia in Ungaria, tata fiind militar. Eu ramasem in Moldova la bunica si invatam in clasa a doua. Regulat primeam de la parinti cadouri precum gume de mestecat si alte bunataturi care nu se gaseau in Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. Nu eram in stare sa le consum pe toate si am inteles ca ele reprezinta un avantaj economic fata de alti colegi. Atunci am inceput sa le schimb pe alte obiecte, inghetata si dulciuri. Alti vecini erau gata sa ma ajute cu treburi casnice in schimbul minunatelor gume Turbo.

Pe la vreo 10 ani am avut inspiratia sa organizez o loterie in scoala mea. Am vandut bilete in suma de vreo zece lei timp de vreo doua saptamani, in timpul pauzelor dintre lectii. Instalam o banca in mijlocul holului central din scoala si cu o expresie vajnica a fetei incasam cate 25 de banuti de la fiecare doritor sa-si incerce norocul. De cinci lei am cumparat premii si le-am impartit solemn celor trei castigatori dupa tragerea la sorti. Alti cinci lei au mers in fondul organizatorilor loteriei.

Tot de mic copil am avut pasiunea fotografiei. De la 7 ani fotografiam cu un aparat rusesc  vechi primit in mostenire de la predecesori. La varsta de 11-12 ani parintii mi-au cadonat un aparat Kodak, un giuvaier  tehnologic din Japonia. Tot atunci aparuse in Chisinau fotolaboratoarele, unde cu 1-2 lei puteai printa poze relativ calitative. Mi-am incercat norocul si in asta. In timpul matineurilor si altor manifestatii social-folclorice de Craciun am  fotografiat foarte activ  colegii de scoala. Tariful  meu era putin mai mic  in comparatie cu fotografii profesionisti carora le faceam concurenta. A fost simplu. Am fotografiat, am printat pozele si am inceput a colinda pe la “clienti” pentru a colecta banii. Mare mi-a fost mirarea cand mi-am dat seama ca nu toti vor procura fotografiile. Fotografii profesionisti erau in intelegere de cartel cu profesorii 🙂 ultimii indemnandu-i pe elevi sa procure pozele respective e la ei. Eu nu aveam asemenea parghii de influenta. Atunci am facut cunostinta pentru prima data cu ceea ce astazi se numeste “unfair competitive advantage” .

Apoi am avut ideea de a “publica” o revista de integrame si organiza un concurs  la scoala, in urma caruia m-am pricopsit cu cateva carti inutile 🙂

Nu m-am oprit aici si sper ca voi continua aceasta tema.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Digg
  • StumbleUpon
  • del.icio.us
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Technorati

{ 1 comment… read it below or add one }

opalanciuc June 15, 2011 at 18:03

integrame asta cruta. Si cand te gandesti ca puteai sa fii doftor…

Reply

Leave a Comment

Previous post:

Next post: